miercuri, 4 octombrie 2017
miercuri, 1 martie 2017
ASERTIVITATEA - REZOLVAREA PROBLEMELOR DE COMUNICARE
Titlul activității
5 pași pentru adoptarea comportamentului asertiv
Descriere generală: Această activitate se poate realiza față în față sau în mediul online cu o platformă video care permite împărțirea clasei în grupuri mici, ex. Zoom prin funcția breakout -rooms
Joc de energizare:
Participanții
se vor așeza
în
cerc. Coordonatorul își
va lovi degetul aratător
stâng
de cel drept. Toata
lumea va face la fel.
Apoi coordonatorul își
va lovi aratătorul și mijlociul drept
de cele stângi. Zgomotul
va fi mai
puternic. Toata lumea își lovește degetele în sincron.
Jocul continuă până când participanții vor
ajunge sa aplaude. Sunetul va
fi similar cu
cel al ploii.
Se poate adauga
un tunet printr-o
săritura în sincron. Exercițiul
se utilizează pentru a crea bună dispoziție.
Pasul
1.
Pe o masă sunt așezate diferite ilustrate, elevii sunt invitați să își
aleagă o ilustrată după preferință și să se așeze la loc, apoi fiecare este invitat să spună ce îi comunică ilustrata aleasă și care a fost motivul
alegerii. Este evidențiat faptul că există mai multe forme de
comunicare și că mesajele percepute pot fi diferite de la o persoană la alta.
Pasul
2. Urmează o scurtă abordare a tipurilor de comunicare cu accent pe
comunicarea
asertivă, agresivă și pasivă.
https://youtu.be/DgBJ7MojGDc
Pasul
3.
Clasa este împărțită în grupuri mici (3-4 elevi). Fiecare grup primește un
bilet în care este prezentată o situație obișnuită de la școală. Cerința este ca
fiecare grup să construiască mesaje pasive, agresive și asertive pentru
situația primită. Se interpretează situația folosind jocul de rol, iar la sfârșit
poate fi introdus un moment de reflecție cu privire la sarcină.
Pasul
4.
Elevii își vor însuși cinci pași simpli pentru adoptarea comportamentului asertiv,
acești pași sunt descriși în ceea ce urmează:
1.Când
abordezi pe cineva în legatură cu o schimbare de comportament pe care ai vrea
să o vezi la persoana respectivă, fă referire la descrieri ale faptelor/ comportamentelor care
te-au supărat, nu aplica etichete sau judecăți de valoare.
Exemplu: prietenul tău a întarziat 20
minute la întâlnirea stabilită pentru a discuta ceva important. Nu-i spune: „Ești atât de
nesimțit, tu întotdeauna întarzii!” Ci spune-i: „Trebuia să ne întâlnim la 17.30, acum e 17:50.”
2.Același
lucru este valabil și când descrii efectele comportamentului. Nu exagera și nu judeca,
doar descrie!
Nu spune “Mi-ai dat toata seara peste
cap”, ci spune:” Vom avea mai puțin timp la dispoziție
pentru a discuta problema, pentru ca la
18.30 am planificat altceva.”
3.Utilizează
persoana I în comunicare-“Eu”. Vei reuși astfel să te concentrezi pe ceea
ce simți tu și pe modul în care ești
afectat de comportamentul celuilalt. Daca începi cu “Tu”, acea fraza va fi percepută de celălalt ca un atac și va întreține conflictul.
Nu spune: “Tu trebuie sa încetezi!” ci,
“M-aș simți mai bine dacă nu ai mai face asta.”
4. Iata
o formula de mare succes în comunicarea asertivă:
“Când tu [descrie comportamentul
celuilalt], eu mă simt [sentimentele mele].”
Ex: “Când strigi la mine, mă simt
atacat/ă.”
5.
O formula mai cuprinzătoare pentru astfel de situații este:
Când tu [comportamentul celuilalt],
atunci [rezultatul comportamentului], iar
eu ma simt
[sentimentele mele].”
“Când îmi iei un lucru fără să îmi ceri
voie atunci consider că profiți de mine, iar eu îmi pierd
încrederea în tine.”
La sfârșitul activității, elevii vor reuși să facă diferența între comportamentul agresiv, pasiv și asertiv prin
jocuri de rol realizate în grup.
Pasul
5. Moment de reflecție
Se discută cu elevii despre importanța
asertivității în comunicarea și în abordarea eficientă a conflictelor.
Lipsa
asertivității afecteaza aproape toate laturile vieții. Oamenii care-și însușesc
această abilitate au mai puține conflicte, deci mai puțin stres, reușesc să-și
îndeplinească necesitățile și îi ajută și pe ceilalți să le îndeplinească
pe-ale lor, au relații puternice și pe care se pot baza. Toate acestea duc la o
stare mentală mai bună și la o sănătate considerabil îmbunătățită.
Evaluare
Aceasta activitate mi-a permis :
Să înțeleg
Să achiziţionez
Să particip
(Insuficient, fără intensitate,
potrivit, intens, foarte intens.)
vineri, 24 februarie 2017
SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ GÂNDIM REALIST
|
A învăţa să gândeşti
realist este o strategie extrem de utilă pentru orice persoană, fie ea adult
sau copil.
Majoritatea oamenilor
cred că evenimentele care se întâmplă în jurul lor determină stările afective.
Cu alte cuvinte, dacă vi se întâmplă un anumit eveniment, atunci anumite trăiri
afective sunt un rezultat inevitabilal acestui fapt. De exemplu, de câte ori nu
aţi spus “M-ai enervat atât de tare” sau “Am crezut că înnebunesc că nu m-ai
sunat”. Cu toate acestea evenimentele exterioare precum obţinerea unei note
mici sau o alta persoană nu pot fi în totalitate responsabili pentru stările
voastre emoţionale. O metodă bună pentru a înţelege acest lucru este să ne dăm
seama de faptul că două persoane diferite pot trece prin exact acceaşi situaţie
şi totuşi se pot simţi diferit, de exemplu o notă de 4 pentru un elev înseamnă
un adevărat dezastru iar un altul priveşte cu nepăsare acest fapt- situaţia
este identică. Mai mult, aceeaşi persoană poate trece prin aceeaşi situaţie la
momente diferite în timp şi poate să simtă diferit de fiecare dată, spre
exemplu vei accepta cu greu un refuz al unui prieten după o despărţire şi vei
accepta mult mai uşor acelaşi refuz după ce ai luat o notă bună la teză. De ce
oare?
Răspunsul este oferit
de conţinutul gândurilor, ideilor sau al dialogului nostru interior- cu alte
cuvinte ce simţiţi depinde de modul în care d-voastră interpretaţi situaţia
respectivă, de ceea ce vă spuneţi cu privire la acea situaţie sau eveniment. Sentimentele
şi emoţiile noastre sunt rezultatul direct al modului în care interpretăm sau
ne gândim la evenimente sau situaţii.
Eveniment
activator ------------Gânduri--------------Reacţii comportamentale
Care sunt cele mai
frecvente erori în gândire? Majoritatea celor care se îngrijorează frecvent au
tendinţa să facă două tipuri de erori în modul lor de gândire.
În primul rând,
supraestimează probabilitatea ca evenimentele negative să aibă loc.
În al doilea rând
presupun adesea că rezultatul sau consecinţele evenimentelor de care se tem vor
fi catastrofale şi de nesuportat.
Tu
poţi alege între a fi mereu temător, neîncrezător sau a fi curajos, încrezător.
Gândeşte rational, nu te costă nimic şi te vei simţi mult mai bine!
Bibliografie:
Ronlad
M. Rapee, Susan H. Spence, Vanesa Cobham, Ann Wignall, Cum să ajutaţi copilul
cu problem de anxietate, Editura Aqua Forte, Cluj Napoca, 2009
Prof. consilier şcolar Camelia Bîrsan
Abonați-vă la:
Postări (Atom)