CABINET ŞCOLAR DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ - COLEGIUL TEHNIC “IULIU MANIU” ŞIMLEU SILVANIEI: 2017

Titlul activității

5 pași pentru adoptarea comportamentului asertiv

Descriere generală: Această activitate se poate realiza față în față sau în mediul online cu o platformă video care permite împărțirea clasei în grupuri mici, ex. Zoom prin funcția breakout -rooms

Joc de energizare:

Participanții se vor așeza în cerc. Coordonatorul își va lovi degetul aratător stâng de cel drept. Toata lumea va face la fel. Apoi coordonatorul își va lovi aratătorul și mijlociul drept de cele stângi. Zgomotul va fi mai puternic. Toata lumea își lovește degetele în sincron. Jocul continuă până când participanții vor ajunge sa aplaude. Sunetul va fi similar cu cel al ploii. Se poate adauga un tunet printr-o săritura în sincron. Exercițiul se utilizează pentru a crea bună dispoziție.

Pasul 1. Pe o masă sunt așezate diferite ilustrate, elevii sunt invitați să își aleagă o ilustrată după preferință și să se așeze la loc, apoi fiecare este invitat să spună ce îi comunică ilustrata aleasă și care a fost motivul alegerii. Este evidențiat faptul că există mai multe forme de comunicare și că mesajele percepute pot fi diferite de la o persoană la alta.

Pasul 2. Urmează o scurtă abordare a tipurilor de comunicare cu accent pe

comunicarea asertivă, agresivă și pasivă.

https://youtu.be/DgBJ7MojGDc

Pasul 3. Clasa este împărțită în grupuri mici (3-4 elevi). Fiecare grup primește un bilet în care este prezentată o situație obișnuită de la școală. Cerința este ca fiecare grup să construiască mesaje pasive, agresive și asertive pentru situația primită. Se interpretează situația folosind jocul de rol, iar la sfârșit poate fi introdus un moment de reflecție cu privire la sarcină.

Pasul 4. Elevii își vor însuși cinci pași simpli pentru adoptarea comportamentului asertiv, acești pași sunt descriși în ceea ce urmează:

1.Când abordezi pe cineva în legatură cu o schimbare de comportament pe care ai vrea să o vezi la persoana respectivă, fă referire la descrieri ale faptelor/ comportamentelor care te-au supărat, nu aplica etichete sau judecăți de valoare.

Exemplu: prietenul tău a întarziat 20 minute la întâlnirea stabilită pentru a discuta ceva important. Nu-i spune: „Ești atât de nesimțit, tu întotdeauna întarzii!” Ci spune-i: „Trebuia să ne întâlnim la 17.30, acum e 17:50.”

2.Același lucru este valabil și când descrii efectele comportamentului. Nu exagera și nu judeca, doar descrie!

Nu spune “Mi-ai dat toata seara peste cap”, ci spune:” Vom avea mai puțin timp la dispoziție

pentru a discuta problema, pentru ca la 18.30 am planificat altceva.”

3.Utilizează persoana I în comunicare-“Eu”. Vei reuși astfel să te concentrezi pe ceea ce simți tu și pe modul în care ești afectat de comportamentul celuilalt. Daca începi cu “Tu”, acea fraza va fi percepută de celălalt ca un atac și va întreține conflictul.

Nu spune: “Tu trebuie sa încetezi!” ci, “M-aș simți mai bine dacă nu ai mai face asta.”

4. Iata o formula de mare succes în comunicarea asertivă:

“Când tu [descrie comportamentul celuilalt], eu mă simt [sentimentele mele].”

Ex: “Când strigi la mine, mă simt atacat/ă.”

5. O formula mai cuprinzătoare pentru astfel de situații este:

Când tu [comportamentul celuilalt], atunci [rezultatul comportamentului], iar eu ma simt

[sentimentele mele].”

“Când îmi iei un lucru fără să îmi ceri voie atunci consider că profiți de mine, iar eu îmi pierd

încrederea în tine.”

La sfârșitul activității, elevii vor reuși să facă diferența între comportamentul agresiv, pasiv și asertiv prin jocuri de rol realizate în grup.

Pasul 5. Moment de reflecție

Se discută cu elevii despre importanța asertivității în comunicarea și în abordarea eficientă a conflictelor.

Lipsa asertivității afecteaza aproape toate laturile vieții. Oamenii care-și însușesc această abilitate au mai puține conflicte, deci mai puțin stres, reușesc să-și îndeplinească necesitățile și îi ajută și pe ceilalți să le îndeplinească pe-ale lor, au relații puternice și pe care se pot baza. Toate acestea duc la o stare mentală mai bună și la o sănătate considerabil îmbunătățită.

Evaluare

Aceasta activitate mi-a permis :

Să înțeleg

Să achiziţionez

Să particip

(Insuficient, fără intensitate, potrivit, intens, foarte intens.)

Motto: “Mai adânc decât mine în mine însumi este gândul. El îmi dă bucuria, dacă mi-o poate da ceva" Constantin Noica

A învăţa să gândeşti realist este o strategie extrem de utilă pentru orice persoană, fie ea adult sau copil.

Majoritatea oamenilor cred că evenimentele care se întâmplă în jurul lor determină stările afective. Cu alte cuvinte, dacă vi se întâmplă un anumit eveniment, atunci anumite trăiri afective sunt un rezultat inevitabilal acestui fapt. De exemplu, de câte ori nu aţi spus “M-ai enervat atât de tare” sau “Am crezut că înnebunesc că nu m-ai sunat”. Cu toate acestea evenimentele exterioare precum obţinerea unei note mici sau o alta persoană nu pot fi în totalitate responsabili pentru stările voastre emoţionale. O metodă bună pentru a înţelege acest lucru este să ne dăm seama de faptul că două persoane diferite pot trece prin exact acceaşi situaţie şi totuşi se pot simţi diferit, de exemplu o notă de 4 pentru un elev înseamnă un adevărat dezastru iar un altul priveşte cu nepăsare acest fapt- situaţia este identică. Mai mult, aceeaşi persoană poate trece prin aceeaşi situaţie la momente diferite în timp şi poate să simtă diferit de fiecare dată, spre exemplu vei accepta cu greu un refuz al unui prieten după o despărţire şi vei accepta mult mai uşor acelaşi refuz după ce ai luat o notă bună la teză. De ce oare?

Răspunsul este oferit de conţinutul gândurilor, ideilor sau al dialogului nostru interior- cu alte cuvinte ce simţiţi depinde de modul în care d-voastră interpretaţi situaţia respectivă, de ceea ce vă spuneţi cu privire la acea situaţie sau eveniment. Sentimentele şi emoţiile noastre sunt rezultatul direct al modului în care interpretăm sau ne gândim la evenimente sau situaţii.

Eveniment activator ------------Gânduri--------------Reacţii comportamentale

Care sunt cele mai frecvente erori în gândire? Majoritatea celor care se îngrijorează frecvent au tendinţa să facă două tipuri de erori în modul lor de gândire.

În primul rând, supraestimează probabilitatea ca evenimentele negative să aibă loc.

În al doilea rând presupun adesea că rezultatul sau consecinţele evenimentelor de care se tem vor fi catastrofale şi de nesuportat.

Tu poţi alege între a fi mereu temător, neîncrezător sau a fi curajos, încrezător. Gândeşte rational, nu te costă nimic şi te vei simţi mult mai bine!

Bibliografie:

Ronlad M. Rapee, Susan H. Spence, Vanesa Cobham, Ann Wignall, Cum să ajutaţi copilul cu problem de anxietate, Editura Aqua Forte, Cluj Napoca, 2009

Prof. consilier şcolar Camelia Bîrsan