Nevoile noastre sunt nelimitate și foarte greu de
satisfăcut, acest lucru generează nemulțumire și frustrare și într-un final
nefericire.
De obicei apreciem lucrurile atunci când nu le mai
avem şi astfel lucrurile simple de zi cu zi le luăm de-a gata. Astfel de
exemple pot fi cele mai simple detalii la care nu v-ați gândit probabil
niciodată: un duş cald dimineaţa, apa curată de băut, prietenii şi familia care
te iubesc, o porţie bună de râs, un film sau o melodie care te inspiră, o lecţie
învăţată sau o carte bună de citit, sănătatea, un acoperiş deasupra capului,
maşina care te duce din punctul A în punctul B, zâmbetul copiilor tăi, o
îmbrăţişare, o bătaie pe umăr, întâlnirile cu prietenii etc.
Scriitorul și filosoful francez Pascal Bruckner
descrie omul modern ca pe un copil gigant care are doar pretenţii faţă de
ceilalţi. Totul se învârte în jurul lui. Crede că totul i se cuvine. Este
„orb”. Nu se vede decât pe sine şi, ca atare, nu va spune decât foarte rar un
„mulţumesc” cuiva.
Intrebarea e ,,Ce putem face pentru a găsi mulțumirea, echilibrul și în
final fericirea?”
Una dintre soluții ar fi cultivarea emoției de recunoștință.
Azi voi răspunde la trei
întrebări legate de recunoștință:
Ce este recunoștința?
În legătură cu ce simțim recunoștință?
Cum ne exprimăm recunoștința?
Recunoștința=alegerea conștientă, nu întâmplătoare, de a ne concentra
atenția asupra lucrurilor frumoase din viața noastră, această alegere va
genera: entuziasm, încredere, bucurie. Lipsa ei generează nemulțumire, invidie,
stări de tristețe, depresie și chiar boală.
Oamenii nu se nasc cu acest sentiment, ei pot cultiva acest sentiment
prin practica repetată.
Recunoștința nu este egala cu bunul simț sau cu bunele maniere, este
ceva mult mai profund, o stare care ne poate schimba viața.
Vă prezint în continuare metafora paharului gol- există două perspective de a privi un pahar din care s-a luat o
cantitate și anume, jumătatea plină sau jumătatea goală, niciunul nu se înșeală
doar că cel care vede paharul pe jumătate plin va fi mai fericit decât celălalt.
Emoțiile noastre sunt în concordanță cu direcția în care ne concentrăm
atenția, poți să crezi în goliciunea paharului sau poți să crezi în ceea ce a
mai rămas în pahar. Credința face imposibilul posibil și irealizabilul în
realizabil. E important să ne concentrăm atenția asupra lucrurilor pozitive
chiar dacă acestea par a fi nesemnificative deoarece E MAI BINE SA CREZI ÎN CEVA, ORICÂT DE PUȚIN, DECÂT SĂ NU CREZI ÎN
NIMIC.
2. În legătură cu ce putem fi recunoscători? Putem fi
recunoscători față de:
·
Lucruri
·
Oameni
·
Experiențe
·
Față de propriile acțiuni
Este important sa ne ancorăm în prezent, pe experiențe simple, oamenii
în cea mai mare parte a timpului sunt orientați spre viitor ,,Ce voi face, cum
va fii? ” sau pe trecut, pe ceea ce s-a întâmplat, uită să rămâna în prezent.
3. Cum ne exprimăm recunoștința?
-prin cuvinte spuse sau scrise,
fapte, oferire de timp liber, mici daruri simbolice, a face ceva pt alții,
îmbrățisări, zâmbete etc
-lista cu 100 de lucruri pentru
care suntem recunoscători
-borcanul recunoștinței(putem
pune într-un borcan, bilețele pe care notăm zilnic pentru ce suntem
recunoscători) sau putem ține un jurnal al recunoștinței
-să te oferi voluntar, să te
implici în acte de caritate dar nu pentru că dă bine ci pentru că dorești să
dai înapoi ceea ce ai primit TU de la viață.
-să te rogi! Acest lucru nu
impune să fii religios ci să închizi ochii la sfârșitul zilei și să dai drumul
în gând listei de lucruri pentru care ești recunoscător.
Prin practicare, recunoștința poate deveni un obicei, o rutină zilnică.
EU sunt un om valoros!
Mi-am propus să îmi număr bucuriile din viața mea.
Lucruri
frumoase de astăzi…………………
·
·
·
Material adaptat după activitatea susținută în cadrul
cercului pedagogic al consilierilor școlari de către colega mea prof. Mihaela
Pintea Chereji
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu